Instrumento de hoja acerada, corva, que sirve para segar, igitai (B, G, AN, L, BN), igitei (B), higitei (L, S), igetai (B), igiti (B, AN), iriti, iretegi (B), itai (G, AN), egitai (B, G, AN, BN, R), egitei (B, G, S), podaza (B, G), puda (L, BN, S), dailla, daillu (BN, S, R), berdangillo, gurguillu (B); hoz para cortar helecho, iradaillu (BN); hoz para cortar aulagas, belagoi (BN), belogoi (Hb), belakoi (Oih.), belau (L, BN), belaugu, belauri, belaugei (BN); piedra para afilar la hoz, daillarri (BN, S, R); segar con la hoz, igitaitu (G), igitandu (Az., T-L), igidandu (L), itaitu (B, G); eldu dedinean, atera bear da eskuz, ez ebagi igitaiaz (Per. Ab.), cuando madure, debe sacarse a mano, no cortar con la hoz; maiatzean berarra luze da eta sendo, egitaiaren ortzak ebagi leidi ondo (Refr.), en mayo la hierba es larga y crecida, el filo de la hoz puede cortar bien; makur izanagatik egiteia, xuxen epaiten du lastogeia (Oih., Prov.), aunque la hoz es corva, corta derecho la paja.
De hoz y de coz. adv. Sin reparo ni miramiento, itsuka (L, BN, S), itsuitsuka (B, G), itsu-itsuan (B), itsumustuan (B, G), itsumutsuka (AN, BN), itsumustuka (H.), itsumuka (Hb.).
Angostura de un valle profundo, o de un río que corre por entre dos sierras, troka, trokarte, karkabe (B), ateka (L, BN, S), ataka (L), erreka-zintzur (AN), arla (L), arroil (BN, S), mehaka (Oih., H.), aitzarte (L. M.).
Diccionario Auñamendi
José Miguel de BARANDIARÁN