Izenak (Pertsonak)

MARTÍN

Nombre personal de varón, Martin (c), Marti (L, S), Marthie (Ax.); (fam.) Matxin (B, L), Marttin (L, BN, S), Mattin (L); (dim.) Txartiko, Txartin (a. 1489), Martintxo, Martinxume, Matxinto; bada Martinek kapa hura probeari eman zioen eta ez Jainkoari(Ax.); pues bien, Martín dio aquella capa al pobre y no a Dios; Jondone Marthiek bere kaparen erdia probeari eman zioenean (Ax.), cuando San Martín dio la mitad de su capa al pobre; egoki Matxini mantua, ta ez afari gertua (Refr.), de suyo le está a Martín el manto, y no la cena aparejada.
San Martín. fam. Temporada en que se matan los cerdos, Dona Marthiri (Hb.), Done-Martine, Doni-Martiri (Lh.), San Martin: txerri-h)ilketako garaia.
Llegarle a uno su San Martín. fig. y fam. Llegarle su hora de sufrimientos, norbaiti elorrio (elorriokoak) eldu (B), pairamen-ordua heldu; elorrio eldujako (B, ms-Otx), le ha llegado su San Martín.-Diccionario Auñamendi